Plecat-am ca să merg, ca să nu mai rămân

E frumos să o iei razna câteodată, într-un mod care să-i surprindă plăcut pe cei din jur.

Nu mi-a mai păsat de nimic şi am plecat să hoinăresc. Dacă n-ar fi taxele astea de plătit cred că aş fi toată ziua în excursie. Cu rucsacul în spate, cu harta în mână la vânat de locuri prin care n-am mai fost niciodată. Sentimentul…îţi vine să faci dragoste cu natura care ţi se arată pentru prima dată…atât de superbă încât te face să-ţi spui “de ce n-am mai fost aici până acum?”.

Îmi vine să fug în lume…să mă mulţumesc cu o viaţă lipsită de comoditate, să trăiesc pe munţi şi pe dealuri, să dorm în stâne şi să mănânc brânză de oaie. Să lucrez pe unde apuc, cu ziua, numai ca să-mi fac bani de drum ca să plec mai departe.