El de azi
12 June, 2009Plângi seara şi îţi aduci aminte de ea, îţi adunci aminte de fiecare gest blând al ei, de fiecare îmbrăţişare care venea ca răspuns la tâmpeniile pe care i le făceai.
De ziua ta nu ai vrut să te întâlneşti cu ea, ai preferat să o ţi departe de tine. Te-ai trezit mai târziu cu un cadou lăsat la uşă…era surpriza ei pentru tine…ţi-a respectat dorinţa de a nu o vedea…pentru ca mai apoi să-i reproşezi tot tu de ce nu a sunat. Orice făcea o găseai vinovată de vreo greşeală…la fiecare palmă pe care i-o dădeai ea se uita blând la tine , te lua de mână şi te săruta…parcă îi era milă de furia pe care o purtai în tine şi de neputinţa ta de a simţi.
Ai ştiut foarte bine să exploatezi la maxim bunăvoinţa ei…până odată. Ce credeai? Că îţi va suporta la nesfârşit ifosele? Te-a lăsat…fără nici o explicaţie…fără nici un cuvânt. Nici nu mai era nevoie. Pentru unii oameni nu e nevoie de urlete şi cuvinte urâte ca să se exprime. Prin toate gesturile ei de până atunci ea îţi spunea că poate să aibă răbdare numai că şi răbdarea asta îşi are limitele…la fel de blândă a renunţat la tine. Ştia că dacă ar accepta să-ţi dea explicaţii ai fi început să o şantaşezi sentimental…şi poate ai fi făcut-o să nu mai plece…numai că ea ştia că vorbele tale vor fi tot vorbe şi nu mai vroia să le audă.
Acum tu ce faci? Îţi plângi de milă şi te întrebi de ce soarta e atât de nedreaptă cu tine, de la suspinul care o cheamă lângă tine treci repede la urletul de mânie pentru că te-a părăsit. Ziua…ziua ţi-o umpli cu treburi ca să nu ai timp să te gândeşti la ea…a-i vrea să o suni…dar ai mai sunat-o de atâtea ori şi nu ţi-a răspuns. Noaptea…adormi cu gândul la ea…îţi aduci aminte…abia acum…toate gesturile ei…blândeţea cu care te spăla ce pe un prunc…mişcările încete, când te ştergea cu prosopul, ca să nu te zgârie…tortul de ciocolată pe care l-a ornat special pentru tine de ziua ta…ceaiurile servite la pat atunci când erai bolnav.
Acum…nimic din toate acestea nu mai sunt…eşti doar tu…şi din când în când câte o piţipoancă pe care o plimbi puţin cu maşina…o scoţi la un suc iar ea îţi arată “lumea ei”.
We’ve all been there. Intr-un fel sau altul. Diferite sentimente, cu aceleasi rezultate.
da…doar ca e cam nasol sa fi El atunci cand se termina asa. E si mai urat daca el nu+si da seama ce a gresit.
De ce atunci cand le e prea bine barbatii…cat si femeile…si-o iau in cap?
Nu isi da seama poate din cauza faptului ca nu crede ca a gresit.
Firea umana e conceputa pe scopul asta, de a si-o lua in cap. Atata timp cat nu te aduce ceva inapoi cu picioarele pe pamant…cazurile in care iti dai seama singur ca exagerezi cumplit sunt destul de rare. Mii de raspunsuri sunt…niciunul probabil nu multumeste
concluzia…mai bine sa pari oarecum indiferent…dar nu prea indiferent…suficient cat celalalt sa-ti acorde atentia de care ai nevoie.
grija mare la doza nu?…cat primesti…atat dai
“De ce atunci cand le e prea bine barbatii…cat si femeile…si-o iau in cap?”
Pentru că vor mai mult și cred că totul sau mai mult li se cuvine de drept. Pragmatismul consideră că omul se află pe câmpul de război al judecăţilor, alegerilor şi deciziilor.
O discutie serioasa rezolva orice problema. Intr-un fel sau altul.
EVIDENT că DA! Dar până acolo se întâmplă că unul din ei se va eschiva. Va căuta diverse motive pentru a amâna discuția……
Da invatatorule…vrei mai mult dar nici marul cel sanatos si frumos nu cade din pom …trebuie sa te intinzi dupa el daca vrei sa-l ai…daor pentru ca omul vrea ce e mai bun nu inseamna ca pt asta e de ajuns sa stea si sa astepte.
KOoDoO, intr-un fel sau altul…da.
de obicei acela care se eschiveaza e cel care greseste…si stie ca a gresit…asa fac copii cand stiu ca au facut o boroboata
mondaysun, n-am presupus că trebuie să aștepți să-ți pice, dar nici să o faci pe a-tot-știutorul fără să lași dreptul la replică celuilalt.
Amu’ fiecare cu ce a văzut și a trăit.
asta asa e…acum..daca vorbim de personajul meu…el…e genul care in discutie nu lasa dreptul la replica…din cauz asta ea pleaca fara sa mai vorbeasca cu el…vobise de atatea ori cu el..in alte situatii…fara rezultat..vorbe …si atat.
acum…situatia prezentata de mine e una fictiva…dar sunt convinsa ca au fost persoane care au trecut prin asa ceva
Ai dreptate când spui că trebuie să fii atent la doză, dar e greu să faci asta când te îndrăgosteşti. Rare sunt relaţiile unde există cât de cât egalitate în sentimente.
nu exista relatie cu egalitate in doza de sentimentalism, implicare egala etc.
exista sau nu implicare, sentimente. nu poti spune celeilalte persoane ca il iubesti mai mult decat el pe tine. e un fel de oximoron. parerea mea raman cu ea
egalitate nu exista niciodata…mereu unul va darui mai mult decat celalalt…dar e nevoie sa sti cam care e acel mai mult ca sa nu ajungi ca celalalt sa se simta sufocat sau prea sigur pe el