Rămas bun
9 June, 2009Azi mă întreb ce îi face pe unii să-şi curme singuri viaţa?
Nu mă refer la cei care au probleme psihice, mă refer la oameni împliniţi…cu familie, cu copii, cu carieră…fără probleme financiare, fără probleme cu legea…cât de întunecată trebuie să-ţi fie mintea în acele clipe încât să uiţi de tot ce e frumos în viaţa ta?
Îmi pare rău suflet că ai crezut că nu mai poţi face nimic, că nu ai fost luat de mână şi strâns în braţe şi să ţi se spună: va fi bine.
Acum îţi plâng cei dragi lângă sicriu, părinţii, sufletul pereche, copilul, prietenii …un drum pe care ei nu înţeleg de ce l-ai ales…
Advertisement
Da….trist mod de a termina cu viata. Mintea omului este foarte complicata.Ceea ce vedem noi la altii este doar asemeni varfului unui iceberg.Vedem doar varful, care este 10%, restul de 90% se afla sub apa. In alta ordine de idei, spui ca acei oameni aveau viata implinita,cu familie, fara probleme……da, poate ca asa pare, dar oare viata aceea implinita era viata lor? Era viata pe care si-au dorit-o ei? Cati dintre noi facem ceea ce ne-am dorit cu adevarat, astfel incat sa fim fericiti. In mintea nostra se da o permanenta lupta intre constient si subconstient. Constientul spune ca nu trebuie sa fumezi, dar subconstientul spune ca ti-ar place totusi…..constientul spune ca nu este bine sa faci sex cu multa lume, dar in subconstientul tau, ti-ar place asta….in constientul tau iti spui ca esti fericit, ca iti iubesti familia, sau serviciul, dar poate ca totul a fost doar un complex de imprejurari, iar subconstientul din tine urla cu disperare…….problema este ca nu prea stim ce ne reprezinta cu adevarat….constientul sau subconstientul??? Aceasta continua lupta ii doboara pe unii, si ajung sa faca gesturi disperate. Apropo….tu ce iti doreai sa faci cu adevarat, cand vei fi mare???
Mihai, daca nu esti fericit…daca nu-ti mai place jobul, demisionezi…daca nu te mai intelegi cu perechea…divortezi…e o lume libera…nimeni nu te tine legat sa faci ceva ce nu vrei…nu se moare din asta…decat daca vrei
Ce imi doream?cand eram mica spuneam ca medic…dar am crescut si nu mi-a placut…n-am mai vrut. Nu cred ca imi doream ceva in mod deosebit…imi doresc doar liniste, o viata modesta…fara lipsuri.Nu vreau un job cu prea multe responsabilitati…pt ca un astfel de job m-ar stresa, mi-ar ocupa mai mult timp…si n-as mai putea sa ma bucur atat de mult de liniste, de timpul liber, de cei dragi.
Nici eu nu înţeleg cum îşi pot curma unii viaţa. Sunt oameni foarte slabi şi laşi, bănuiesc. Când mă gândesc câţi tineri îşi pun capăt vieţii pentru că nu îi mai iubeşte X sau Y… E trist
Alţii ar da orice să mai trăiască o zi…
probabil e nebunia de-o clipa
Numai lasitate nu este…si in mod sigur nici slabiciune actul asta.
@kOoDoO Dar ce crezi că este? Într-adevăr, îţi trebuie ceva curaj nebunesc să îţi iei viaţa. Dar, până la urmă, de ce o faci? Pentru că nu te simţi în stare să continui lupta cu viaţa? Renunţi prea uşor, deci tot slăbiciune se numeşte.
Din punctul meu de vedere, e un act curajos cel putin. Imagineaza-te pe marginea ferestrei sau in fata trenului. Ti se mai pare ceva demn de lasitate?
Sinuciderea e un act de disperare de cele mai multe ori, din moment ce ai ajuns in acest punct durerea e insuportabila si nici nu pot incepe sa ma gandesc la ce simte omul atunci. Slabiciune? Nu cred. Cel putin legat de mine.
Eu zic asa…nue nimic curajos in chestia asta…curaj inseamna sa nu te dai batut si sa iti traiesti viata pana la capat…moartea vine ea singura nu e nevoie sa o provoci. E nebunie…e inconstienta…e prostie….e lipsa de educatie…e lipsa de credinta…spune-i cum vrei….dar nu e curaj.
Bine ai revenit, d-ra inginer.