t…de lux

Cum e oare să te numeşti pe tine însăţi târfă? Ea făcea asta şi nu doar atât. Îşi povestea cu atât de multă patimă aventurile încât nici nu ziceai că face asta pentru bani ci doar din plăcere…şi până la urmă dacă tot poţi să scoţi un ban din asta de ce nu.

 Amintirea ei cum acel bărbat, mult mai “matur” decât ea, îmbrăcat la costum, îşi aşează tacticos ochelarii pe noptieră..îşi desface butonii…fără să spună ceva…o pătrunde pe la spate şi răcneşte…ea simţindu-l tare în ea…îi plăcea strânsoarea lui…îşi făcea treaba după care îl privea cum la fel de tacticos îşi ia ochelarii lăsaţi pe noptieră şi pleacă. Rămasă singură savurează vinul roşu rămas în pahar şi memorează această imagine pentru ca mai apoi să o scrie în jurnalul ei…şi să se numească târfă.

Probabil a inspirat-o cartea “11 minute” a lui Paulo Coelho…care cu siguraţă a plăcut tuturor femeilor care au citit-o…care ridică femeia de la rangul de târfă de lux la cel de luptătoare, care te face să o priveşti pe acea femeie cu admiraţie, care te face să o compătimeşti pentru situaţiile prin care trece.

Oare cartea aceasta nu e un impold pe care femeia îl primeşte, un exemplu că se poate reuşi astfel? Nu te îndeamnă la denigrarea trupului …cu gândul că e doar până scapi de probleme?…dacă intri într-un cerc ca acesta oare mai poţi să ieşi atunci când vrei?

Să mă vând prin hoteluri de lux…să beau vin ca să îmi pierd din încordare…să las piele zbârcită să mă atingă…să mă complac în delăsare…pentru ce? O casă…o maşină? O viaţă de lux? Să fac femei măritate să-şi aştepte bărbaţii?…să adorm mereu singură…să-i văd pe toţi cum pleacă?