Plecat-am ca să merg, ca să nu mai rămân

E frumos să o iei razna câteodată, într-un mod care să-i surprindă plăcut pe cei din jur.

Nu mi-a mai păsat de nimic şi am plecat să hoinăresc. Dacă n-ar fi taxele astea de plătit cred că aş fi toată ziua în excursie. Cu rucsacul în spate, cu harta în mână la vânat de locuri prin care n-am mai fost niciodată. Sentimentul…îţi vine să faci dragoste cu natura care ţi se arată pentru prima dată…atât de superbă încât te face să-ţi spui “de ce n-am mai fost aici până acum?”.

Îmi vine să fug în lume…să mă mulţumesc cu o viaţă lipsită de comoditate, să trăiesc pe munţi şi pe dealuri, să dorm în stâne şi să mănânc brânză de oaie. Să lucrez pe unde apuc, cu ziua, numai ca să-mi fac bani de drum ca să plec mai departe.

Comercializăm totul

Ce e iubirea asta de care vorbeşte toată lumea? Dacă asculţi toate piesele de la radio dintr-o zi o să îţi dai  seama că 90% dintre acestea vorbesc despre iubire, împlinită sau nu. Acum nu ştiu ce să cred, fie sentimentele dau la toţi pe dinafară fie ceea ce ar trebui să fie ceva intim şi preţios, s-a transformat în ceva comercial. BINGO…comercial.

Iubirea nu mai e ceea ce ar trebui să fie…am comercializat-o până în pânzele albe. Muzică, telenovele…”şouri” tv…şi prin exploatarea asta exagerată i-am schimbat semnificaţia. Nu ştiu dacă mă înţelege cineva ce vreau să spun…dar  eu nu mai cred în complimente…în flori însoţite de cadouri, în excursii luxoase.

Da, poate cred că simţi ceva pentru mine dacă atunci când sunt în spital tu eşti  lângă mine şi mă ţi de mână şi  încerci să mă ţi veselă ca să nu cad în extrema demoralizării…atunci când văd că vrei să dormi lângă mine  în fiecare seară şi te mulţumeşti doar să mă ţi în braţe şi să mă şti lângă tine .

Asta cred că e natura umană…să distrugă simplitatea lucrurilor şi să denatureze tot ce e în jur..atât mediul fizic cât şi cel relaţional.

El de azi

Plângi seara şi îţi aduci aminte de ea, îţi adunci aminte de fiecare gest blând al ei, de fiecare îmbrăţişare care venea ca răspuns la tâmpeniile pe care i le făceai.

De ziua ta nu ai vrut să te întâlneşti cu ea, ai preferat să o ţi departe de tine. Te-ai trezit mai târziu cu un cadou lăsat la uşă…era surpriza ei pentru tine…ţi-a respectat dorinţa de a nu o vedea…pentru ca mai apoi să-i reproşezi tot tu de ce nu a sunat. Orice făcea o găseai vinovată de vreo greşeală…la fiecare palmă pe care i-o dădeai ea se uita blând la tine , te lua de mână şi te săruta…parcă îi era milă de furia pe care o purtai în tine şi de neputinţa ta de a simţi.

Ai ştiut foarte bine să exploatezi la maxim bunăvoinţa ei…până odată. Ce credeai? Că îţi va suporta la nesfârşit ifosele? Te-a lăsat…fără nici o explicaţie…fără nici un cuvânt. Nici nu mai era nevoie. Pentru unii oameni nu e nevoie de urlete şi cuvinte urâte ca să se exprime. Prin toate gesturile ei de până atunci ea îţi spunea că poate să aibă răbdare numai că şi răbdarea asta îşi are limitele…la fel de blândă a renunţat la tine. Ştia că dacă ar accepta să-ţi dea explicaţii ai fi început să o şantaşezi sentimental…şi poate ai fi făcut-o să nu mai plece…numai că ea ştia că vorbele tale vor fi tot vorbe şi nu mai vroia să le audă.

Acum tu ce faci? Îţi plângi de milă şi te întrebi de ce soarta e atât de nedreaptă cu tine, de la suspinul care o cheamă lângă tine treci repede la urletul de mânie pentru că te-a părăsit. Ziua…ziua ţi-o umpli cu treburi ca să nu ai timp să te gândeşti la ea…a-i vrea să o suni…dar ai mai  sunat-o de atâtea ori şi nu ţi-a răspuns. Noaptea…adormi cu gândul la ea…îţi aduci aminte…abia acum…toate gesturile ei…blândeţea cu care te spăla ce pe un prunc…mişcările încete, când te ştergea cu prosopul, ca să nu te zgârie…tortul de ciocolată pe care l-a ornat special pentru tine de ziua ta…ceaiurile servite la pat atunci când erai bolnav.

Acum…nimic din toate acestea nu mai sunt…eşti doar tu…şi din când în când câte o piţipoancă pe care o plimbi puţin cu maşina…o scoţi la un suc iar ea îţi arată “lumea ei”.

Nu pot spune…

…că mă irită uneori un anumit prieten de-al tău…o fi el bun cu tine…dar are ceva ce mie nu-mi place şi nu-mi inspiră încredere…şi nu pot să-ţi spun ce…deşi ştiu…dar nu-ţi spun pentru că nu vreau să te superi…nu e obligatoriu ca prietenii tăi să fie şi prietenii mei…atât timp cât e un bun prieten pentru tine..foarte bine…dar nu mă obliga pe mine să-mi placă de el.

Rămas bun

Azi mă întreb ce îi face pe unii să-şi curme singuri viaţa?

Nu mă refer la cei care au probleme psihice, mă refer la oameni împliniţi…cu familie, cu copii, cu carieră…fără probleme financiare, fără probleme cu legea…cât de întunecată trebuie să-ţi fie mintea în acele clipe încât să uiţi de tot ce e frumos în viaţa ta?

Îmi pare rău suflet că ai crezut că nu mai poţi face nimic, că nu ai fost luat de mână şi strâns în braţe şi să ţi se spună: va fi bine.

Acum îţi plâng cei dragi lângă sicriu, părinţii, sufletul pereche, copilul, prietenii …un drum pe care ei nu înţeleg de ce l-ai ales…

pe scurt

Sport şi multă politică…asta am văzut la televizor.

M-am bucurat pentru victoria echipei lui Dan Petrescu, Dinamo mi s-a părut fără valoare în meciul de aseară.

Button se ţine bine pe poziţii, iar a câştigat…colegul lui urmândul pe poziţia secundă.

Băsescu se plimbă prin ţară şi face campanie electorală înainte de termen. De data asta a tuns oi.

Boc promite garanţii pentru tinerii care vor să-şi cumpere prima casă…vorbe în vânt…profesorii ştiu cel mai bine ce îmseamnă asta.

Din categoria AŞA NU am văzut-o săptămâna asta pe Zăvoranca la Pact cu Diavoliţa…n-are nimic de a face cu meseria de moderator…vorbeşte tare şi mereu acoperă invitatul…asta ca să fie tot ea în faţă…Ho tuto că te-am văzut şi te-am auzit de atâtea ori…lasă-i  şi pe oamenii ăia să mai spună şi ei câte ceva…practic l-a dat pe Nick afară din platou…tot mahalagioacă ai rămas..n-ai stil deloc.

Ca să citez pe cineva “trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”.

Numai bine.

f b şi nu e foarte bine

femeia-bărbatul

De ce a trebuit să fim un el şi o ea? Nu se putea să fim unisex? Abia nu se mai iscau atâtea controverse şi atâta luptă pentru egalitatea dintre sexe…trebuia să fim neutrii , ca la limba maghiară(care nu are gen…feminin, masculin…nu există).

Să fi fost toţi la fel…să fim capabili fiecare din noi să procreeze…să trecem toţi prin aceleaşi chinuri.

Dacă era să fie aşa nu-ţi mai dădeai seama dacă burta e mare de la sarcină sau de la bere…nu se mai făceau diferenţe…sexul frumos şi sexul puternic…nu se mai punea problema legalizării homosexualităţii, nu ar mai fi existat matriarhatul sau patriarhatul…nu ar mai fi fost doar femeile violate ci oricui i se putea întâmpla asta …ş.a.m.d.

Chiar nu vreau să intru în mai multe detalii despre diferenţa dintre sexe, despre misoginismul unora…astea le ştim cu toţii

…oare cum ar fi fost?

Să moară bibi

Am şi eu enervările mele…de exemplu mă enervează faptul că televizorul nu este altceva decât o maşină de fabricat idioţi.

Am renunţat de mult să mă mai uit la televizor…mă oripilează emisiunile care nu fac altceva decât scandal şi ironizări…dar ce nu face omul pentru raiting…din genul AŞA NU ar fi Acces Direct, emisiunea lui Capatos…şi ar mai fi şi altele…în care ne întâlnim cu prea multe piztipoance şi prea mulţi cocălari…ne afişăm prostia la televizor şi asta doar pentru audienţă…asta cere publicul…păi dacă numai aşa ceva se vede la tv niciodată mentalitatea românului nu se va schimba. RUŞINE

t…de lux

Cum e oare să te numeşti pe tine însăţi târfă? Ea făcea asta şi nu doar atât. Îşi povestea cu atât de multă patimă aventurile încât nici nu ziceai că face asta pentru bani ci doar din plăcere…şi până la urmă dacă tot poţi să scoţi un ban din asta de ce nu.

 Amintirea ei cum acel bărbat, mult mai “matur” decât ea, îmbrăcat la costum, îşi aşează tacticos ochelarii pe noptieră..îşi desface butonii…fără să spună ceva…o pătrunde pe la spate şi răcneşte…ea simţindu-l tare în ea…îi plăcea strânsoarea lui…îşi făcea treaba după care îl privea cum la fel de tacticos îşi ia ochelarii lăsaţi pe noptieră şi pleacă. Rămasă singură savurează vinul roşu rămas în pahar şi memorează această imagine pentru ca mai apoi să o scrie în jurnalul ei…şi să se numească târfă.

Probabil a inspirat-o cartea “11 minute” a lui Paulo Coelho…care cu siguraţă a plăcut tuturor femeilor care au citit-o…care ridică femeia de la rangul de târfă de lux la cel de luptătoare, care te face să o priveşti pe acea femeie cu admiraţie, care te face să o compătimeşti pentru situaţiile prin care trece.

Oare cartea aceasta nu e un impold pe care femeia îl primeşte, un exemplu că se poate reuşi astfel? Nu te îndeamnă la denigrarea trupului …cu gândul că e doar până scapi de probleme?…dacă intri într-un cerc ca acesta oare mai poţi să ieşi atunci când vrei?

Să mă vând prin hoteluri de lux…să beau vin ca să îmi pierd din încordare…să las piele zbârcită să mă atingă…să mă complac în delăsare…pentru ce? O casă…o maşină? O viaţă de lux? Să fac femei măritate să-şi aştepte bărbaţii?…să adorm mereu singură…să-i văd pe toţi cum pleacă?

Gând

N-am putut să-ți spun azi…

…că îmi e dor de tine…

…că aș fi vrut să petrecem mai mult timp împreună.

Nici tu nu-mi spui și parcă nu pot nici eu…dar nu mă supăr…cele nespuse se simt mai puternic decât cele grăite care de cele mai multe ori își pierd din semnificație.

Mi-e dor să adorm lângă tine…noapte bună.